Ingerul matricial | Idei in Dialog

ID podcast

    Poeme de Virgil Mazilescu in lectura lui George Arun
mai mult...

Ingerul matricial

Rating: 
Voturi: 0
GRATIE unei bune familiaritati cu re dactia revis tei care ne gaz duieste aici, am, iata, prilejul de a dialoga cu recenzia lui Sorin Lavric la volumul meu „Matricea G/C“, Cartea Romaneasca, 2007. Nu va fi, in cele ce urmeaza, o revolta a unui autor dezamagit de recenzentii sai.

Mai intii, au de comunicat ca surpriza de a-l fi avut cititor atent pe Sorin Lavric este cu adevarat mingiietoare, pentru aceste doua pricini:
1) admir mintea lui Lavric;
2) am scris aceasta carte cu
constienta aroganta ca va avea, poate, cititori, dar nu va avea fani.

Nici eu nu sint fanul meu. „Matricea G/C“, s-a scris (nu mai stiu cum, ca intr-o epifanie, parca) pentru ca am vrut sa scap de doua preocupari care ma fascinau, nefacind parte din domeniul competentelor mele autorizate. (Dar cine ar putea avea, totusi, autoritate in angelologie?! Cine ar putea scrie pe cartea de vizita „cosmolog“?!) Ei, bine, cum am crezut de cuviinta ca scap (ca ma eliberez) de aceste doua preocupari stranii (tuturor straine): (angelologia si cosmologia?)

Nimic mai simplu: juci ndu-ma cu ele.
Cu o fata textuala a la Buster Keaton, fara mobilitate, mi-am luat ingaduinta sa-mi imaginez ca as putea scrie doua fictiuni cu idei. Apoi, am lasat imaginatia sa propuna o trasatura de unire intre i ngeri si lumea (sub)cuantica. Am numit aceasta trasatura unificatoare G/C. Adica am lasat sa para ca de la gravitatie la constienta ar fi curgind ceva, unul si acelasi ceva. Dar n-am avut cum sa descriu acest ceva, slava Domnului!

Partea asa-zicind cuantista a cartii nu e textul unei teorii si nu este opera unui om de stiinta. O fi ea coerenta, dar nu asteapta nici o confirmare din partea fizicii, tot asa cum Don Quijote nu astepta confirmari academice pentru „eroismele“ lui.

Mai nasol (iertare, domnilor academicieni!) stau lucrurile cu partea a doua a cartii, zice Sorin Lavric. De acord. Dar stiti de ce? Ma mir un pic ca recenzatul meu cel mai fin nu s-a prins, totusi. Pentru ca pare scrisa fara bibliografie si din afara oricarei bibliografii. Dar bibliografia, toata, e data acolo, in carte. E o schema de tip septenar a ciclurilor manvatarice. Schema nu e comentata. E data. Nu e citata
E aratata in toata septenaritatea ei. Iar paternitatea ei este recunoscuta, iar nu ocultata:

Rudolf Steiner. Restul e fictiune de idei. Nimic paranormal. N-am avut nevoie de canale mediumnice. Nici de cine stie ce alte dracovenii.

Pur si simplu, am vrut sa i nteleg schema. Asta mi-a luat citiva ani. Acum, de pilda, pot lucra cu ea fara sa o am sub ochi. Ultima oara, am vorbit vreo opt ore, cu o fata pe care o iubesc, in terminologia si in logica schemei. Reusesc chiar sa-i traduc terminologia in limbaj cotidian ori in concepte mai familiare din istoria filosofiei ori a stiintelor. Ma rog...

Ceea ce vad ca m-a preocupat scriind in marginea acestei scheme (dar nu asa am pornit la scris) a fost sa integrez Treimea in logica Septenarului si sa-i vizualizez istorialitatea de tip cosmogonic (nu cosmologic, asadar).

Genezicul, iar nu apocalipticul (adica revelatoriul). Iata ce permite schema steineriana sa pui in miscare.

Sigur ca stiu ca este impotriva tuturor obisnuintelor noastre de gindire sa urmarim cu intuitia altceva decit ne-a fost revelat, fie prin Scripturi, fie prin stiinte.

Nimic si nimeni nu ne ingaduie sa gindim ca si Treimea are o istorie interna. Am indraznit asta, in marginea unei scheme steineriene, originata, ar trebui sa fie stiut, in cosmologiile vedantine, si o asemenea indrazneala e nebunie curata.

Da, nebunie curata ar fi fost cu adevarat daca ar fi fost fructul unui act de credinta. Nu este decit fructul unui joc. Dar ce joc! Parca ar fi viu. Se joaca singur.

 

Pentru a comenta acest articol te rugam sa te loghezi ca membru Ideiindialog.ro sau, in cazul in care nu ti-ai creat deja un cont, te poti inregistra AICI.
© 2009 Ideiindialog.ro, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate